dința - explicat in DEX

dința (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DINȚÁ, dințéz, vb. I. Tranz. A face dinți (2) pe marginea unui obiect. – Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte.

dința (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dințá (a ~) vb., ind. prez. 3 dințeáză

dința (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DINȚÁ, dințéz, vb. I. Tranz. A face dinți (2) pe marginea unui obiect. — Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte.