dințătură - explicat in DEX

dințătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DINȚĂTÚRĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. – Dința + suf. -ătură.

dințătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dințătúră s. f., g.-d. art. dințătúrii

dințătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DINȚĂTÚRĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. — Dința + suf. -ătură.