diminuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIMINUÁRE, diminuări, s. f. Acțiunea de
a diminua și rezultatul ei; micșorare, scădere. [
Pr.:
-nu-a-] –
V. diminua.diminuare (Dicționar de neologisme, 1986)DIMINUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) diminua și rezultatul ei; scădere; coborâre; încetinire. [<
diminua].
diminuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diminuáre (-nu-a-) s. f.,
g.-d. art. diminuắrii (-nu-ă-); pl. diminuắridiminuare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIMINUÁRE, diminuări, s. f. Acțiunea de
a (se) diminua și rezultatul ei; micșorare, scădere. [
Pr.:
-nu-a-] —
V. diminua.