dihotomic - explicat in DEX

dihotomic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIHOTÓMIC, -Ă, dihotomici, -ce, adj. Care se bifurcă, se împarte în două sau din două în două. [Var.: dicotómic, -ă adj.] – Din fr. dichotomique.

dihotomic (Dicționar de neologisme, 1986)
DIHOTÓMIC, -Ă adj. Care prezintă dihotomie; dihotom. ◊ (Log.) Diviziune dihotomică = diviziune prin care o noțiune este împărțită în două noțiuni contradictorii. [Var. dicotomic, – ă adj. / < fr. dichotomique, cf. gr. dicha – în două, tome – secțiune].

dihotomic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIHOTÓMIC, -Ă adj. care prezintă dihotomie. (< fr. dichotomique)

dihotomic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dihotómic v. dicotómic

dihotomic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIHOTÓMIC, -Ă adj. v. dicotomic.