dihotomie - explicat in DEX

dihotomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIHOTOMÍE, dihotomii, s. f. 1. (Log.) Diviziune în două părți a unui concept, fără ca acesta să-și piardă înțelesul inițial. 2. Mod de ramificație a talului și a tulpinilor unor plante în două părți egale, care se împart la rândul lor în două părți egale etc. [Var.: dicotomíe s. f.] – Din fr. dichotomie.

dihotomie (Dicționar de neologisme, 1986)
DIHOTOMÍE s.f. 1. Diviziune în două părți, grupe sau specii; bifurcare. 2. (Log.) Împărțire a unei noțiuni în alte două noțiuni, care epuizează întreaga sferă a noțiunii împărțite. [Gen. -iei, var. dicotomie s.f. / < fr. dichotomie].

dihotomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIHOTOMÍE s. f. 1. diviziune în două părți, grupe sau specii. 2. (log.) împărțire a unei noțiuni în alte două noțiuni. 3. ramificare a unui organ axial (rădăcină, tulpină, ramuri) prin bifurcare. (< fr. dichotomie, gr. dikhotomia)

dihotomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dihotomíe v. dicotomíe

dihotomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIHOTOMÍE s. f. v. dicotomie.