dicționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DICȚIONÁR, dicționare, s. n. Operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. dictionnaire, lat. dictionarium.dicționar (Dicționar de neologisme, 1986)DICȚIONÁR s.n. 1. Lucrare care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale operei unui scriitor aranjate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse în altă limbă.
2. Listă alfabetică de termeni (cu explicațiile necesare) aparținând unei anumite științe, arte etc. [Pron.
-ți-o-. / < fr.
dictionnaire, cf. lat.t.
dictionarium].
dicționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)DICȚIONÁR s. n. 1. lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate în aceeași limbă sau într-o limbă străină. ◊ listă alfabetică de termeni, cu explicațiile necesare, aparținând unei anumite științe, arte etc. 2. (inform.) listă a unui fișier conținând în ordine indicații despre componentele acestuia; listă conținând cuvinte-cheie și interpretarea lor. (< fr.
dictionnaire, lat.
dictionarium)
dicționar (Dicționaru limbii românești, 1939)* dicționár n., pl.
e (mlat.
dictionarium, fr.
dictionnaire). Vocabular, lexic, glosar, carte care cuprinde, în ordine alfabetică, explicate orĭ traduse, toate cuvintele uneĭ limbĭ orĭ toțĭ terminiĭ tecnicĭ orĭ numele propriĭ ale uneĭ științe:
dicționar româno-latin, dicționar botanic. Fig. Dicționar viŭ, om care știe foarte multe lucrurĭ.
dicționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dicționár (-ți-o-) s. n.,
pl. dicționáredicționar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dicționar n. culegere de vorbe dintr’o limbă, artă sau știință, dispuse în ordine alfabetică și explicate în aceeaș limbă sau traduse într´alta.
dicționar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DICȚIONÁR, dicționare, s. n. Operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. dictionnaire, lat. dictionarium.