dibuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIBUÍRE, dibuiri, s. f. Acțiunea de
a dibui și rezultatul ei; dibuială. –
V. dibui.dibuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dibuíre s. f.,
g.-d. art. dibuírii; pl. dibuíridibuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIBUÍRE, dibuiri, s. f. Acțiunea de
a dibui și rezultatul ei; dibuială. —
V. dibui.