dicanicesc(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) dicanicesc (dicaniceáscă), adj. – Juridic, de drept. – Var. dicanic. Gr. διϰανιϰός. Înv. (sec. XVIII), cf. Gáldi 171.
dicanicesc(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) DICANICÉSC, -Ă,dicanicești, adj. (Înv.) Judecătoresc. – Din dicanic (rar întrebuințat, < ngr. dikanikos) + suf. -esc.
dicanicesc(Dicționaru limbii românești, 1939) dicanicésc, -eáscă adj. (ngr. și vgr. dikanikós). Vechĭ. Judecătoresc.
dicanicesc(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) dicanicesc a. judecătoresc: slujbă dicanicească AL. [Dela dicanic = gr. mod. DIKANIKÓS].