dicție - explicat in DEX



dicție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÍCȚIE s. f. v. dicțiune.

dicție (Dicționar de neologisme, 1986)
DÍCȚIE s.f. v. dicțiune.

dicție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dícție (-ți-e)/dicțiúne (-ți-u-) s. f., art. dícția (-ți-a)/ dicțiúnea, g.-d. art. dícției/dicțiúnii; pl. dícții/dicțiúni, art. dícțiile (-ți-i-)/dicțiúnile

dicție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÍCȚIE, dicții, s. f. Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Arta de a pronunța corect și clar un text. [Pr.: -ți-u-.Var.: dicțiúne s. f.] — Din fr. diction, lat. dictio, -onis.

Alte cuvinte din DEX

DIBUIT DIBUIRE DIBUIALA « »DICA DICANICESC DICARBOXILIC