dictat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DICTÁT, dictate, s. n. Act prin care un stat impune altui stat condiții împotriva voinței acestuia. – Din
germ. Diktat.dictat (Dicționar de neologisme, 1986)DICTÁT s.n. Faptul de a dicta; (
spec.) act (internațional) prin care un stat, o autoritate etc. impune forțat altui stat anumite condiții. [Pl.
-te, -turi. / < germ.
Diktat].
dictat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DICTÁT s. n. act prin care unul sau mai multe state impun forțat unui alt stat anumite condiții sau hotărâri. (< germ.
Diktat)
dictat (Dicționaru limbii românești, 1939)* dictát n., pl.
urĭ. Acțiunea de a dicta:
am perdut mult timp cu dictatu. Lucru dictat, scris după dictare.
dictat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dictát s. n.,
pl. dictátedictat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dictat n. acțiunea de a dicta și rezultatul ei.
dictat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DICTÁT, dictate, s. n. Act prin care un stat impune altui stat condiții împotriva voinței acestuia. — Din
germ. Diktat.