dictare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DICTÁRE, dictări, s. f. Acțiunea de
a dicta (
1) și rezultatul ei. ♦ Lucrare școlară de control, care constă în reproducerea cât mai corectă în scris a unui text dictat. –
V. dicta.dictare (Dicționar de neologisme, 1986)DICTÁRE s.f. Acțiunea de a dicta (
1) și rezultatul ei. ♦ Lucrare școlară constând în reproducerea în scris a unui text dictat. [<
dicta].
dictare (Marele dicționar de neologisme, 2000)DICTÁRE s. f. acțiunea de a dicta (1). ◊ lucrare școlară pentru reproducerea în scris a unui text dictat. (< dicta)
dictare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dictáre s. f.,
g.-d. art. dictắrii; pl. dictắridictare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DICTÁRE, dictări, s. f. Acțiunea de
a dicta (
1) și rezultatul ei. ♦ Lucrare școlară de control, care constă în reproducerea în scris a unui text dictat. —
V. dicta.