dictafon - explicat in DEX

dictafon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DICTAFÓN, dictafoane, s. n. Magnetofon utilizat la înregistrarea automată a comunicărilor vorbite, de obicei în scopul dactilografierii lor ulterioare. – Din fr. dictaphone.

dictafon (Dicționar de neologisme, 1986)
DICTAFÓN s.n. (Tehn.) Aparat care înregistrează vorbirea pentru a se putea dactilografia ulterior textul. [Pl. -oane. / < fr. dictaphone].

dictafon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DICTAFÓN s. n. aparat de înregistrat vorbirea spre a fi transcrisă ulterior (pentru dactilografiere). (< fr. dictaphone)

dictafon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dictafón s. n., pl. dictafoáne

dictafon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DICTAFÓN, dictafoane, s. n. Aparat pentru înregistrarea vorbirii, în scopul dactilografierii ulterioare a textului. — Din fr. dictaphone.