dicroism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DICROÍSM s. n. Proprietate a unei substanțe birefringente de a absorbi selectiv și inegal cele două raze rezultate prin refracție. – Din
fr. dichroïsme.dicroism (Dicționar de neologisme, 1986)DICROÍSM s.n. Proprietate pe care o au anumite substanțe de a oferi colorații diferite după circumstanțele în care se face observarea. [Pron.
-cro-ism. / < fr.
dichroïsme].
dicroism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DICROÍSM s. n. proprietate pe care o au unele corpuri sau soluții de a oferi colorații diferite, după circumstanțele în care se face observarea. (< fr.
dichroïsme)
dicroism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dicroísm (di-cro-) s. n.dicroism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DICROÍSM s. n. Proprietate a unei substanțe birefringente de a absorbi selectiv și inegal cele două raze rezultate prin refracție. — Din
fr. dichroïsme.