dicționar - explicat in DEX

dicționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DICȚIONÁR, dicționare, s. n. Operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium.

dicționar (Dicționar de neologisme, 1986)
DICȚIONÁR s.n. 1. Lucrare care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale operei unui scriitor aranjate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse în altă limbă. 2. Listă alfabetică de termeni (cu explicațiile necesare) aparținând unei anumite științe, arte etc. [Pron. -ți-o-. / < fr. dictionnaire, cf. lat.t. dictionarium].

dicționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DICȚIONÁR s. n. 1. lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate în aceeași limbă sau într-o limbă străină. ◊ listă alfabetică de termeni, cu explicațiile necesare, aparținând unei anumite științe, arte etc. 2. (inform.) listă a unui fișier conținând în ordine indicații despre componentele acestuia; listă conținând cuvinte-cheie și interpretarea lor. (< fr. dictionnaire, lat. dictionarium)

dicționar (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dicționár n., pl. e (mlat. dictionarium, fr. dictionnaire). Vocabular, lexic, glosar, carte care cuprinde, în ordine alfabetică, explicate orĭ traduse, toate cuvintele uneĭ limbĭ orĭ toțĭ terminiĭ tecnicĭ orĭ numele propriĭ ale uneĭ științe: dicționar româno-latin, dicționar botanic. Fig. Dicționar viŭ, om care știe foarte multe lucrurĭ.

dicționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dicționár (-ți-o-) s. n., pl. dicționáre

dicționar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dicționar n. culegere de vorbe dintr’o limbă, artă sau știință, dispuse în ordine alfabetică și explicate în aceeaș limbă sau traduse într´alta.

dicționar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DICȚIONÁR, dicționare, s. n. Operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium.