diatonică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIATÓNICĂ, diatonice, adj.,
s. f. 1. Adj. (în sintagma)
Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri.
2. S. f. Structură melodică formata din tonuri și semitonuri. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diatonique, lat. diatonicus.diatonică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diatónică (di-a-) s. f.,
g.-d. art. diatónicei; pl. diatónice