diatomit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIATOMÍT s. n. Rocă sedimentară silicioasă formată în cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diatomite.diatomit (Dicționar de neologisme, 1986)DIATOMÍT s.n. Sediment silicios consolidat, format din depunerea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur. [<
diatomite].
diatomit (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIATOMÍT s. n. rocă organogenă silicioasă prin sedimentarea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur. (< fr.
diatomite)
diatomit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diatomít (di-a-) s. n.diatomit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIATOMÍT s. n. Rocă sedimentară silicioasă formată mai ales din resturile cochiliilor de diatomee. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diatomite.