diaton (Dicționar de neologisme, 1986)DIATÓN s.n. (
Muz.) Interval care separă două tonuri succesive. [< fr.
diaton, cf. gr.
dia – între,
tonos – ton].
diaton (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIATÓN s. n. (muz.) gamă ~ă = gamă dintr-o serie succesivă de tonuri și semitonuri naturale; interval ~ = interval perfect, de aceeași calitate ca și intervalele scării muzicale diatonice. II. s. f. dispunere naturală a tonurilor și semitonuriol într-o structură muzicală. (< fr.
diatonique)
diaton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diatón (di-a-) s. n.