diatomee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIATOMÉE, diatomee, s. f. (La
pl.) Clasă de alge microscopice monocelulare brune-gălbui, cu corpul închis între două valve silicioase, de forma unui capac de cutie; (și la
sg.) algă care face parte din această clasă. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diatomée.diatomee (Dicționar de neologisme, 1986)DIATOMÉE s.f.pl. Clasă de alge monocelulare microscopice, cu cochilii de silice; (
la sg.) algă din această clasă. [Pron.
di-a-to-me-e, sg. invar. / < fr.
diatomées, cf. gr.
diatomos – tăiat în două].
diatomee (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIATOMÉE s. f. pl. clasă de alge brune-gălbui unicelulare, microscopice, cu schelet silicios, libere sau în colonii. (< fr.
diatomées)
diatomee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diatomée (di-a-) s. f.,
art. diatoméea, g.-d. art. diatoméei; pl. diatoméediatomee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIATOMÉE, diatomee, s. f. (La
pl.) Clasă de alge microscopice monocelulare brune-gălbui, cu corpul închis între două valve silicioase, de forma unui capac de cutie; (și la
sg.) algă care face parte din această clasă. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diatomée.