diatermie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIATERMÍE s. f. Metodă terapeutică, constând în ridicarea temperaturii unor organe interne cu ajutorul curenților de înaltă frecvență. [
Pr.:
di-a-] – Din
fr. diathermie.diatermie (Dicționar de neologisme, 1986)DIATERMÍE s.f. Metodă termoterapeutică bazată pe folosirea curenților alternativi de înaltă frecvență; transtermie. [Gen.
-iei. / < fr.
diathermie, cf. gr.
dia – prin,
therme – căldură].
diatermie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIATERMÍE s. f. procedeu fizioterapic constând în ridicarea temperaturii organelor sau țesuturilor cu ajutorul curenților alternativi de înaltă frecvență; transtermie. (< fr.
diathermie)
diatermie (Dicționaru limbii românești, 1939)* diatermíe f. (vgr.
diá, pin, și
thermós, cald).
Med. Metodă de a vindeca făcând să treacă pin corp căldura produsă de un izvor electric.
diatermie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diatermíe (di-a-) s. f.,
art. diatermía, g.-d. diatermíi, art. diatermíeidiatermie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIATERMÍE s. f. Terapie constând în ridicarea temperaturii unor organe interne cu ajutorul curenților de înaltă frecvență. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diathermie.