diateză - explicat in DEX

diateză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIATÉZĂ¹, diateze, s. f. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse.

diateză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIATÉZĂ², diateze, s. f. Predispoziția unei persoane de a contracta anumite boli. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse.

diateză (Dicționar de neologisme, 1986)
DIATÉZĂ¹ s.f. Categorie gramaticală verbală care arată raportul dintre acțiune și cel care o săvârșește. [Cf. lat., gr. diathesis].

diateză (Dicționar de neologisme, 1986)
DIATÉZĂ² s.f. Predispoziție a organismului la anumite boli. [< fr. diathèse, cf. gr. diathesis – dispoziție].

diateză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIATÉZĂ¹ s. f. categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. (< fr. diathèse, germ. Diathese)

diateză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIATÉZĂ² s. f. predispoziție a unei persoane pentru anumite boli. (< fr. diathèse)

diateză (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diatéză f., pl. e (vgr. diáthesis. V. teză). Med. Dispozițiune generală a uneĭ persoane de a fi prinsă de cutare orĭ cutare boală: diateză artritică.

diateză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diatéză (di-a-) s. f., g.-d. art. diatézei; pl. diatéze

diateză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diateză f. Med. dispozițiune generală a organismului (mai adesea ereditară), care, după ce a rămas latentă, se manifestă prin aptitudinea de a contracta unele boale (tuberculoza, etc.).

diateză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIATÉZĂ¹, diateze, s. f. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. [Pr.: di-a-] — Din fr. diathèse.