diată - explicat in DEX

diată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIÁTĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-. – Var.: adiátă s. f.] – Din ngr. díeta.

diată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
diátă (diáte), s. f. – Testament. – Var. adiată. Mr. dhiată. Ngr. διάτα (Tiktin), cf. alb. djatë.

diată (Dicționaru limbii românești, 1939)
diátă f., pl. diete ca poĭată, poĭete (ngr. diáta, d. vgr. diátaxis, orînduĭală, și diathéke, testament. V. sintaxă). Vechĭ. Testament. – Și adiată.

diată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diátă (testament) (înv.) (di-a-) s. f., g.-d. art. diátei; pl. diáte

diată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diată f. testament: tată, ești slab foarte și diată căci nu-ți faci ? PANN. [Gr. mod.].

diată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIÁTĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-. — Var.: adiátă s. f.] — Din ngr. díeta.