diastolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (
Fiziol.) Relaxare ritmică a inimii și a arterelor (care se produce imediat după faza de contractare a acestora), când sângele se varsă din vene în cavitatea cardiacă. [
Pr.:
di-as-] – Din
fr. diastole.