diademă - explicat in DEX

diademă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIADÉMĂ, diademe, s. f. Podoabă în formă de cunună făcută din metal prețios și împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități; podoabă făcută din diverse materiale și purtată de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a- – Var.: (înv.): diadém s. n.] – Din fr. diadème, lat. diadema.

diademă (Dicționar de neologisme, 1986)
DIADÉMĂ s.f. Obiect de podoabă în formă de cunună împodobită cu pietre scumpe, cu care suveranii își încoronau fruntea ca semn al regalității. ♦ Bijuterie pe care o poartă femeile pe frunte la anumite ocazii. [Pron. di-a-, var. diadem s.n. / < lat., gr. diadema, cf. fr. diadème].

diademă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIADÉMĂ s. f. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice. ◊ obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii. (< fr. diadème, lat. diadema)

diademă (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diadémă f., pl. e (vgr. diádema, d. dia-déo, leg dintr’amîndoŭă părțile. V. calțavetă). Un fel de bijutierie femeĭască în formă de jumătate de coroană.

diademă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diadémă (di-a-) s. f., g.-d. art. diadémei; pl. diadéme

diademă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diademă f. 1. un fel de legătură ce purtau regii pe cap; 2. fig. regalitate; 3. coroană în genere: cu diademă de stele EM. cât va purta Oltul diadema-i de munți GR. AL.; 4. găteală de diamante pentru coafura damelor.

diademă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIADÉMĂ, diademe, s. f. Cunună din metale și pietre prețioase, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități; podoabă din diverse materiale purtată de femei pe frunte, la anumite ocazii. [Pr.: di-a-. — Var.: (înv.) diadém s. n.] — Din fr. diadème, lat. diadema.