dezuni - explicat in DEX

dezuni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV.Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.

dezuni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezuní (a ~) (rar) (de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 să dezuneáscă

dezuni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. — Din fr. désunir.

dezunì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezunì v. 1. a despărți ce era unit; 2. fig: a învrăjbi.