dezunire - explicat in DEX

dezunire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZUNÍRE, dezuniri, s. f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. – V. dezuni.

dezunire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezuníre (rar) (de-zu-/dez-u-) s. f., g.-d. art. dezunírii; pl. dezuníri

dezunire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZUNÍRE, dezuniri, s. f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. — V. dezuni.