dezlegător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZLEGĂTÓR, -OÁRE, dezlegători, -oare, s. m. și
f. Persoană care dezleagă (în mod sistematic) probleme, jocuri, enigme etc. –
Dezlega +
suf. -ător.dezlegător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezlegătór s. m.,
pl. dezlegătóridezlegător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZLEGĂTÓR, -OÁRE, dezlegători, -oare, s. m. și
f. Persoană care dezleagă (în mod sistematic) probleme, jocuri, enigme etc. —
Dezlega +
suf. -ător.