dezlănțui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, vb. IV.
Refl. și
tranz. A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦
Refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. –
Dez- +
lanț +
suf. -ui (după
fr. déchaîner).