dezlegare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZLEGÁRE, dezlegări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezlega și rezultatul ei. ♦ Permisiune, voie (de a face ceva). –
V. dezlega.dezlegare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezlegáre s. f.,
g.-d. art. dezlegắrii; pl. dezlegắridezlegare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZLEGÁRE, dezlegări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezlega și rezultatul ei. ♦ Permisiune, voie (de a face ceva). —
V. dezlega.