dezgustător - explicat in DEX

dezgustător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE, dezgustători, -oare, adj. Care trezește dezgust; respingător, scârbos. – Dezgusta + suf. -ător.

dezgustător (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE adj. Care trezește dezgust; respingător, scârbos. [< dezgusta + -tor].

dezgustător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE adj. care trezește dezgust; respingător. (< dezgusta + -tor)

dezgustător (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dezgustătór, -oáre adj. Care te dezgustă.

dezgustător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezgustătór (respingător) adj. m., pl. dezgustătóri; f. sg. și pl. dezgustătoáre

dezgustător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE, dezgustători, -oare, adj. Care trezește dezgust; respingător, scârbos. — Dezgusta + suf. -ător.