dezgusta - explicat in DEX

dezgusta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva. ♦ Tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. – Dez- + gusta (după fr. dégoûter).

dezgusta (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZGUSTÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă gustul, pofta de ceva, a (se) scârbi. [P.i. dezgúst. / < des- + gusta, după fr. dégoûter].

dezgusta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZGUSTÁ vb. tr., refl. a-și pierde, a face să-și piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi. (după fr. dégoûter)

dezgusta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezgustá (a ~) (a scârbi) vb., ind. prez. 3 dezgústă; conj. prez. 3 să dezgúste

dezgusta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva. ♦ Tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. — Pref. dez- + gusta (după fr. dégoûter).