dezgusta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I.
Tranz. și
refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva. ♦
Tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. –
Dez- +
gusta (după
fr. dégoûter).