dezgoveală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEZGOVEÁLĂ,dezgoveli, s. f. (Pop.) Faptul de a dezgovi. – Dezgovi + suf. -eală.
dezgoveală(Dicționaru limbii românești, 1939) dezgoveálă f. pl. elĭ. Acțiunea de a dezgovi.
dezgoveală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dezgoveálă (pop.) s. f., g.-d. art. dezgovélii; pl. dezgovéli
dezgoveală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEZGOVEÁLĂ,dezgoveli, s. f. (Pop.) Faptul de a dezgovi.— Dezgovi + suf. -eală.