dezgovi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZGOVÍ, dezgovésc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. –
Dez- + govi (
reg. „a ține de urât miresei” <
sl.).
dezgovi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezgoví (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dezgovésc, imperf. 3
sg. dezgoveá; conj. prez. 3
să dezgoveáscădezgovi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. —
Pref. dez- + govi (
reg. „a ține de urât miresei” <
sl.).