dezgoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZGOLÍ, dezgolésc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. –
Dez- +
goli.dezgoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezgolí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dezgolésc, imperf. 3
sg. dezgoleá; conj. prez. 3
să dezgoleáscădezgoli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZGOLÍ, dezgolesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. —
Pref. dez- +
goli.