dezarmat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZARMÁT, -Ă, dezarmați, -te, adj. 1. Căruia i s-au luat armele, care nu mai este înarmat.
2. Fig. Lipsit de puterea de a riposta, de a reacționa; lipsit de apărare; care nu știe să se descurce în viață, care este învins de împrejurări. –
V. dezarma.dezarmat (Dicționar de neologisme, 1986)DEZARMÁT, -Ă adj. Care nu este înarmat; care a pierdut armele (în luptă). ♦ (
Fig.) Pus în imposibilitate de a se opune la ceva, învins; împăcat. [Cf. fr.
désarmé].
dezarmat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZARMÁT, -Ă, dezarmați, -te, adj. 1. Căruia i s-au luat armele, care nu mai este înarmat.
2. Fig. Lipsit de puterea de a riposta, de a reacționa; lipsit de apărare; care nu știe să se descurce în viață, care este învins de împrejurări. —
V. dezarma.