dezarmant - explicat in DEX

dezarmant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant.

dezarmant (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZARMÁNT, -Ă adj. Care potolește furia. ♦ Care face pe cineva să părăsească lupta. [Cf. fr. désarmant].

dezarmant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZARMÁNT, -Ă adj. care potolește furia. ◊ care face pe cineva să părăsească lupta. (< fr. désarmant)

dezarmant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezarmánt (de-zar-/dez-ar-) adj. m., pl. dezarmánți; f. dezarmántă, pl. dezarmánte

dezarmant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. — Din fr. désarmant.