dezacord - explicat in DEX

dezacord (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZACÓRD, dezacorduri, s. n. Lipsă de acord, de armonie (între sunete sau, p. ext., între opinii, sentimente, fenomene). – Din fr. désaccord.

dezacord (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZACÓRD s.n. 1. (Muz.) Lipsă de acord. 2. Neînțelegere. [Cf. fr. désaccord].

dezacord (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZACÓRD s. n. lipsă de acord, de armonie; neînțelegere, diferend, disensiune. ◊ (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare. (< fr. désaccord)

dezacord (Dicționaru limbii românești, 1939)
* 1) dezacórd n., pl. urĭ (fr. désaccord). Lipsă de acord, discordanță. Fig. Discordie, neunire.

dezacord (Dicționaru limbii românești, 1939)
* 2) dezacórd și -éz v. tr. (fr. désaccorder). Stric acordu unuĭ instrument muzical, discordez.

dezacord (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezacórd (de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezacórduri

dezacord (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezacord n. lipsă de acord, neunire.

dezacord (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZACÓRD, dezacorduri, s. n. Lipsă de acord, de armonie (între sunete sau, p. ext., între opinii, sentimente, fenomene). — Din fr. désaccord.