dezacordare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZACORDÁRE, dezacordări, s. f. Faptul de
a se dezacorda. –
V. dezacorda.dezacordare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZACORDÁRE s.f. Faptul de a (se) dezacorda. [<
dezacorda].
dezacordare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezacordáre (de-za-/dez-a-) s. f.,
g.-d. art. dezacordắrii; pl. dezacordắridezacordare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZACORDÁRE, dezacordări, s. f. Faptul de
a se dezacorda. —
V. dezacorda.