dezacorda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZACORDÁ, dezacordéz, vb. I.
Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-și pierde consonanța tonurilor (prin slăbirea coardelor); a se discorda. – Din
fr. désaccorder.dezacorda (Dicționar de neologisme, 1986)DEZACORDÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. [Cf. fr.
désaccorder].
dezacorda (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZACORDÁ vb. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. (< fr.
désaccorder)
dezacorda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezacordá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb.,
ind. prez. 3
dezacordeázădezacorda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZACORDÁ, dezacordez, vb. I.
Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-și pierde consonanța tonurilor (prin slăbirea coardelor); a se discorda. — Din
fr. désaccorder.