dezabuza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din
fr. désabuser.dezabuza (Dicționar de neologisme, 1986)DEZABUZÁ vb. I. tr., refl. (
Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșeală. [Var.
desabuza vb. I. / < fr.
désabuser].
dezabuza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr.
désabuser)
dezabuza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Livr.) A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. — Din
fr. désabuser.