dezaburi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZABURÍ, dezaburesc, vb. IV.
Tranz. A înlătura aburul de pe geamuri. –
Dez- +
aburi.dezaburi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*dezaburí (a ~) (de-za-/dez-a-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dezaburésc, imperf. 3
sg. dezabureá; conj. prez. 3
să dezabureáscădezaburi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZABURÍ, dezaburesc, vb. IV.
Tranz. A înlătura aburul de pe geamuri. —
Pref. des- + aburi.