dezaburitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZABURITÓR, dezaburitoare, s. n. Instalație împotriva aburirii geamurilor la autoturisme. –
Dezaburi +
suf. -tor.dezaburitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*dezaburitór (de-za-/dez-a-) s. n.,
pl. dezaburitoáredezaburitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZABURITÓR, dezaburitoare, s. n. Instalație împotriva aburirii geamurilor la autoturisme. —
Dezaburi +
suf. -tor.