devălmășieDEVĂLMĂȘÍE s. f. Drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane numite devălmași îl au asupra aceluiași bun nedivizat între ele în cote părți. (
Dicționar de termeni juridici, Ed. Național, București, 2000)
devălmășie (Dicționaru limbii românești, 1939)devălmășíe f. Coproprietate, moșie răzășească stăpînită de maĭ mulțĭ, indiviziune. – În vest și
dăv-.devălmășie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)devălmășíe s. f.,
art. devălmășía, g.-d. art. devălmășíei; pl. devălmășíi, art. devălmășíiledevălmășie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVĂLMĂȘÍE, devălmășii, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Formă de stăpânire sau de folosire în comun a pământurilor din hotarul satului, specifică obștii sătești. ♦ Activitate desfășurată în comun. ◊
Loc. adv. În devălmășie = în comun, de-a valma. —
Devălmaș +
suf. -ie.