deuteron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEUTERÓN, deuteroni, s. m. Nucleu al atomului de deuteriu, format dintr-un proton și un neutron. [
Pr.:
de-u-] – Din
fr. deutéron.deuteron (Dicționar de neologisme, 1986)DEUTERÓN s.m. Nucleul atomului de deuteriu; deuton. [< fr.
deutéron].
deuteron (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEUTERÓN s. m. nucelu al atomului de deuteriu, format dintr-un proton și un neutron; deuton. (< fr.
deutéron)
deuteron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deuterón (deu-) s. m.,
pl. deuterónideuteron (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEUTERÓN, deuteroni, s. n. Nucleu al atomului de deuteriu, format dintr-un proton și un neutron. [
Pr.:
deu-] — Din
fr. deutéron.