devaliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVALIZÁ, devalizez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A prăda, a jefui pe cineva de bunuri. – Din
fr. dévaliser.devaliza (Dicționar de neologisme, 1986)DEVALIZÁ vb. I. tr. A fura, a prăda, a jefui pe cineva. [< fr.
dévaliser].
devaliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEVALIZÁ vb. tr. a fura, a prăda, a jefui pe cineva. (< fr.
dévaliser)
devaliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)devalizá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
devalizeázădevaliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVALIZÁ, devalizez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A prăda, a jefui pe cineva de bunuri. — Din
fr. dévaliser.