devorator(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEVORATÓR, -OÁRE,devoratori, -oare, adj. Devorant. – Din fr. devorateur. Cf. devora.
devorator(Dicționar de neologisme, 1986) DEVORATÓR, -OÁREadj., s.m. și f. Devorant. [Cf. fr. dévorateur].
devorator(Marele dicționar de neologisme, 2000) DEVORATÓR, -OÁREadj., s. m. f. devorant. (< fr. dévo-rateur)
devorator(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) devoratór adj. m., pl. devoratóri; f. sg. și pl. devoratoáre
devorator(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEVORATÓR, -OÁRE,devoratori, -oare, adj. Devorant. — Din fr. dévorateur. Cf. d e v o r a.