devorant - explicat in DEX

devorant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEVORÁNT, -Ă, devoranți, -te, adj. Care devorează; fig. arzător, mistuitor; care nu poate fi potolit, stăpânit; devorator. – Din fr. dévorant.

devorant (Dicționar de neologisme, 1986)
DEVORÁNT, -Ă adj. Care devorează; devorator. ♦ (Fig.) Mistuitor, sfâșietor, arzător. [Cf. fr. dévorant].

devorant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEVORÁNT, -Ă adj. care devorează; devorator. ◊ (fig.) mistuitor, arzător. (< fr. dévorant)

devorant (Dicționaru limbii românești, 1939)
* devoránt, -ă adj. (lat. dévorans, -ántis). Care devoră: lup devorant, flacără devorantă, grijĭ devorante. Excesiv: foame devorantă.

devorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
devoránt (livr.) adj. m., pl. devoránți; f. devorántă, pl. devoránte

devorant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
devorant a. fig. 1. care consumă: friguri devorante; 2. excesiv, violent: căldură devorantă.

devorant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEVORÁNT, -Ă, devoranți, -te, adj. (Livr.) Care devorează; fig. arzător, mistuitor; care nu poate fi potolit, stăpânit; devorator. — Din fr. dévorant.