devotament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVOTAMÉNT s. n. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve; abnegație. – Din
fr. dévouement (după devota).
devotament (Dicționar de neologisme, 1986)DEVOTAMÉNT s.n. Atitudine de sacrificiu pentru cineva sau ceva; atașament față de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; înclinare și hotărâre de a face orice pentru a servi pe cineva sau ceva. [<
devota, cf. fr.
dévouement].
devotament (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEVOTAMÉNT s. n. atitudine de atașament sincer față de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; abnegație. (după fr.
dévouement)
devotament (Dicționaru limbii românești, 1939)* devotamént n., pl.
e (lat.
devotamentum, afurisire, cu înțelesu francezuluĭ
dévoûment. V.
vot). Abnegație, renunțare voluntară la voința ta și dispozițiunea de a te sacrifica pentru cineva în toate împrejurările.
devotament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)devotamént s. n.devotament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)devotament n. dispozițiune de a se devota, de a se sacrifica pentru altul.
devotament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVOTAMÉNT s. n. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve; abnegație. — Din
fr. dévouement (după
devota).