devasta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVASTÁ, devastez, vb. I.
Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din
fr. dévaster, lat. devastare.devasta (Dicționar de neologisme, 1986)DEVASTÁ vb. I. tr. A pustii, a nimici; a distruge, a ruina. ♦ A jefui, a prăda. [< fr.
dévaster, lat.
devastare].
devasta (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEVASTÁ vb. tr. 1. a pustii, a nimici; a distruge, a ruina. 2. a jefui, a prăda. (< fr.
dévaster, lat.
devastare)
devasta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)devastá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
devasteázădevasta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVASTÁ, devastez, vb. I.
Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. — Din
fr. dévaster, lat. devastare.devastà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)devastà v. a pustii, a ruina cu desăvârșire:
vrăjmașul a devastat țara.