devastator - explicat in DEX

devastator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEVASTATÓR, -OÁRE, devastatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care devastează; distrugător, pustiitor. – Din fr. dévastateur, lat. devastator, -oris.

devastator (Dicționar de neologisme, 1986)
DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Distrugător, pustiitor. [Cf. fr. dévastateur, lat. devastator].

devastator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. distrugător, pustiitor. (< fr. dévastateur, lat. devastator)

devastator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
devastatór adj. m., pl. devastatóri; f. sg. și pl. devastatoáre

devastator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
devastator a. și m. care devastează.

devastator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEVASTATÓR, -OÁRE, devastatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care devastează; distrugător, pustiitor. — Din fr. dévastateur, lat. devastator.